Odorama. Istoria culturala a mirosului

OLFACIO ERGO COGITO. (Miros, deci gândesc.) WILFRID LE GROS CLARK

Primul miros. De la Big Bang la inventarea focului • Mumia parfumată. Aroma Egiptului Antic • Subsuoara lui Aristotel. Mirosuri clasice, mirosuri grecești • Toate mirosurile duc la Roma. Aroma Imperiului • Precum pe pământ așa și în cer. Mirosul îngerilor • Prima rețea socială. Drumurile tămâii, piperului și mătăsii • Măștile Regelui Soare. Imperiul parfumului • Război împotriva mirosului. Avansul igienist și dezodorizarea Parisului • Marea Duhoare. Londra, epicentrul pestilent al lumii • Aroma rușinii. Cele o mie și unu de mirosuri ale corpului uman • Cuvinte mute, arome orfane. Limbajul natural al mirosurilor • Vânătorul ocult. Marketing olfactive

Cu fiecare respirație, ne confirmăm locul în imensa rețea de viață care depășește cu mult puținele zile ale existenței noastre. Ne conectăm, cum spunea Sagan, cu „toți de care am auzit vreodată, cu toți oamenii care au existat, cu fiecare vânător și culegător, cu fiecare erou și fiecare laș, cu fiecare creator și fiecare distrugător de civilizații, cu fiecare rege și fiecare servitor, cu fiecare pereche de îndrăgostiți, cu fiecare copil plin de speranțe și fiecare inventator și explorator, cu fiecare mentor moral și cu fiecare politician corupt, cu fiecare «supervedetă» și fiecare «lider suprem» și fiecare sfânt și fiecare păcătos din istoria speciei noastre care a trăit aici: într-un grăunte de praf aninat de o rază de soare.“ Respirăm atomii care au circulat prin corpurile lui Einstein, Mozart și Leonardo; componentele microscopice ale parfumurilor după care se înnebunea Cleopatra; particulele exalate de dinozauri și cele care au impulsionat gândirea și ideile filozofilor antici greci, ale Hypatiei din Alexandria, ale Bizanțului strălucitor, ale lui Newton, Copernic, Darwin, ale „Libertadorului“ José Francisco de San Martín. Dar și pe cele care l-au ținut în viață pe Hitler.

Această carte a fost imaginată, discutată, gândită, scrisă și mirosită în Harvard Library Widener; în biroul programului Knight Science Journalism și pe culoarele labirintice de la MIT (Massachusetts Institute of Technology); pe malul Tamisei la Londra, al Senei la Paris, al râului Charles din Boston și al Nevei din Sankt Petersburg; într-o stație împuțită de metrou din New York; la umbra Partenonului din Atena și a templului Kukulkán din peninsula Yucatan; sub privirile distante ale bustului lui Nefertiti de la Muzeul Egiptean și Colecția de Papirusuri din Berlin și ale androizilor de pe insula artificială Odaiba din Tokyo; în grădinile de la Versailles; în fostul lagăr de la Sachsenhausen; în biblioteca publică din Stockholm, în parcul Vigeland din Oslo și în fortăreața Suomenlinna din Helsinki; în zeci de laboratoare și aeroporturi inodore și în săli de fitness scăldate în sudoare; în întinsele deșerturi Atacama din nordul Statului Chile și din Patagonia, din sudul Argentinei.

și în autobuzele, metrourile și străzile unui Buenos Aires infinit și furios.

„Istoria parfumului este istoria civilizației.“ EUGÈNE RIMMEL (1820-1887)

Acum aproximativ 13 750 de milioane de ani s-a născut mirosul. Era unul firav, un miros condensat, suma tuturor mirosurilor care aveau să fie simțite vreodată. A fost o intrare triumfală, furioasă, dar fără martori, într-o izbucnire cosmică pe care, după mult timp, o specie minusculă și complexă avea s-o numească Big Bang.

Așa a fost acel prim miros: absolut singur în imensitatea aceea, un nor primordial de gaz și praf cosmic. Eoni la rând și într-o tăcere deplină, s-a împrăștiat în voie, cucerind teritorii virgine inexistente până atunci. În expansiunea sa, acel miros singular a devenit două. Apoi patru. Apoi opt. Până s-a ajuns la atâtea, că nu mai puteau fi numărate. Erau acolo când s-au aprins primele stele, întrerupând bezna înghețată cu reacțiile lor termonucleare care, plecând de la hidrogen și alte particule subatomice, au creat celelalte elemente mai grele pe care le cunoaștem acum. Erau acolo și când, în copilăria Universului, gravitația a conectat sisteme de stele și le-a adunat în pilonii marii arhitecturi cosmice, insule enorme de sori, gaz și praf, vaste galaxii precum Calea Lactee, pentru a le modela și purta de atunci pe drumul lor prin vastul Univers.

Erele cosmice s-au succedat fără grabă, una după alta, ancestrale perioade de naștere urmate de scene de distrugere și canibalism intergalactic comise de monștri gravitaționali precum găurile negre. Au fost ere de moarte și ere de renaștere: de emergență a noilor stele formate în nebuloase colorate pornind de la elementele ejectate din inima stelelor moarte, magnificele supernove. „Suntem produsul unei mari secvențe evolutive – recita marele poet al spațiului Carl Sagan – evoluția cosmică, de care suntem conștienți doar din când în când.

„Odată uitat alfabetul mirosului care dădea naștere atâtor termeni ai unui lexic exact, parfumurile vor rămâne mute, nearticulate și imposibil de descifrat.“ ITALO CALVINO, Numele, nasul

„Adevăratele paradisuri sunt cele pe care le-am pierdut.“ MARCEL PROUST, Timpul regăsit (1927)

Autor

Federico Kukso s-a născut în 1979, în Argentina. Este scriitor specializat în istoria științelor și STS (Science and Technology Studies) la Harvard University. Din 2016 este Knight Science Journalism Fellow la MIT (Massachusetts Institute of Technology). Publică articole în domeniile științei, tehnologiei și culturii în La Nación (Argentina), Agencia Sinc (Spania), Tec Review (Mexic), Le Monde Diplomatique.

Este autor al unor strălucite volume pe teme științifice și culturale precum All You Need to Know about Science, Bathrooms Weren’t Always Like This, Dinosaurs of The End of The World.