Parinti si copii

Ivan (Serghehvici) Turgheniev, romancier, poet şi dramaturg rus, este cunoscut pentru portretizarea realistă, plină de afecţiune, a ţăranilor ruşi şi pentru studiile pline de profunzime asupra intelectualităţii, într-un moment în care aceasta încerca să impună o nouă etapă a istoriei Rusiei. Printre scrierile sale se numără: Jurnalul unui uşuratic (1850), care a consacrat atributul de „uşuratic“ intelectualului rus lipsit de voinţă, caracteristic secolului al XIX-lea, ciclul de proze scurte Povestirile unui vânător (1852), în care critică iobăgia, capodopera dramatică O lună la ţară (1855) şi romanele Rudin (1856) şi Un cuib de nobili (1859), două scrieri pline de lirism şi de sensibilitate. Interesul său în privinţa schimbărilor şi a diferenţelor dintre generaţii este reflectat de scrierile În ajun (1860) şi în controversatul Părinţi şi copii (1862), cel mai important roman al lui Turgheniev. În Fum (1867) sunt caricaturizate ambele orientări, de dreapta şi de stânga, ale intelectualilor. În ultimele sale scrieri, Un rege Lear al stepelor (1870) şi Ape de primăvară (1872), scriitorul combină nostalgia elocventă cu fantezia, în timp ce Desţelenire (1877) este închinată mişcării narodnicilor şi încercării lor de a implanta ideea revoluţiei printre ţărani.