Patologia vietii sociale

„Soarta unui neam depinde și de hrana, și de orânduirea politică de care are parte. Cerealele au dat popoarele de artiști. Rachiul a dus la pierzanie seminţiile indiene. Pentru mine, Rusia este o autocraţie care se sprijină pe alcool. Tutunul le-a venit de hac turcilor, olandezilor și-i pândește și pe nemţi. Niciunul dintre oamenii noștri de stat, îndeobște mai grijulii cu ei înșiși decât cu chestiunile publice asta dacă nu socotim vanităţile, amantele și averile lor ca pe niște chestiuni publice , nu știe încotro se îndreaptă Franţa prin abuzul de tutun, prin folosirea zahărului, a cartofilor care iau locul grâului, a rachiului ș.a.m.d.” , „Omul se îmbracă, are o locuinţă, vorbește, umblă, mănâncă, merge călare sau cu trăsura, fumează, se îmbată și se dezbată, acţionează după reguli date și invariabile, în ciuda diferenţelor destul de neînsemnate ale modei, care mărește sau simplifică lucrurile, însă rareori le desfiinţează. De aceea, codificarea legilor acestei existenţe exterioare, aflarea expresiei ei filosofice, constatarea neorânduielilor dintr-însa era o lucrare de cea mai mare însemnătate. Starea societăţii ne transformă nevoile, trebuinţele, preferinţele în răni, în boli, prin excesele la care ne dedăm, mânaţi de dezvoltarea pe care le-o imprimă gândirea. De aici și titlul, preluat din știinţa medicală : unde nu există boală fizică, există boală morală. Patologia vieţii sociale este o Antropologie completă, de care lumea știinţifică, elegantă, literară și familială duce lipsă.”