Portocale amare

Între anii 1920 și 1960, Nardina, Sabedda și Carlotta luptă și iubesc pe fundalul unei lumi în schimbare, care trece prin fascism și război și ajunge, în cele din urmă, să spere în reconstrucție. Viața îi rezervă fiecăreia încercări cumplite, precum și puterea unei iubiri mai presus de judecata bărbaților.

Inspirându-se dintr-o poveste adevărată, Milena Palminteri debutează cu un roman matur și copleșitor, scris într-o limbă plină de nuanțe și populat de personaje memorabile, ce își îmbrățișează destinul cu o dureroasă demnitate.

Recenzii:

„Un roman superb, scris divin pentru a fi un debut narativ, cu un final care m-a emoționat.” – Ilaria Panaiia

„Ultimele 30 de pagini au fost pentru mine o lacrimă după alta. Această carte mi-a trezit dorința de a mă întoarce în Sicilia... În Sicilia acelor vremuri... ❤️” – Rosaria Giove

„Portocalele amare” intră cu dreptul printre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit vreodată. Frumoasă, frumoasă, frumoasă!” – Carmen Marciante

„Fundalul unei Sicilii amare a dat un parfum incredibil acestor pagini. Atmosfera din perioada fascistă și apoi din perioada postbelică i-a dat un gust aparte, aproape nostalgic.” – Valeria

„Este povestea unor femei care își înfruntă destinul cu puterea pe care doar femeile o au. Frumoasa Sicilie, cu gusturile și culorile sale, cu senzațiile și sentimentele intense. Am admirat marele talent expresiv al autoarei și sper să citesc curând o nouă lucrare de-a ei.” – Daniela Boni

„Nu este niciun cuvânt pus aiurea în această istorie, niciun fragment care să nu ajungă exact acolo unde trebuie. Totul își găsește rânduiala, fiecare situație își va avea rezolvarea. Doar acel gol din inima Carlottei pare să nu aibă liniște.” – La Libridinosa

„Acest roman este o broderie, inspirată din scrisul Milenei Palminteri, un stil care amintește de clasici, primitor, învăluitor și captivant pentru cititor până la punctul în care acesta nu mai poate respira, dornic să afle cum se vor împleti firele! Este o broderie ale cărei culori amintesc de albastrul acelei mări limpezi și imaculate, dar și de ariditatea unui ținut aspru, uneori ostil, ai cărui locuitori au învățat să-și păzească spatele de dușmani, dar mai ales de prieteni.” – Carla

„Mă întreb dacă și cărțile pot emana un miros? Și nu mă refer la mirosul de hârtie – e aproape evident! Vorbesc despre parfumurile conținute într-o poveste. Pentru că, dacă ar fi așa, acest roman ar mirosi a soare, sare și citrice, a iubire, dispreț și mare, a singurătate, a intrigi și a acea Sicilie care a fost și poate că încă este și astăzi.” - Chiara

Fragment din carte
„Nimeni nu înțelesese încă faptul că, pe insulă, nobilii și țăranii, înainte de a se simți italieni, erau mai întâi sicilieni, iar Sicilia era o credință.”

„Că nu fusese mare noroc să se nască femeie Carlotta înțelesese încă de mică. Atunci când, vorbind despre tatăl ei, Carlo Cangialosi, mort în circumstanțe neclare în aceeași zi în care se născuse ea, Carlotta o întrebase pe mama ei, Nardina, dacă acela măcar avusese timp să-și arate bucuria că primul său copil era fetiță. Într-o lume care privilegia bărbații, Carlottei nu-i dădea pace bănuiala că faptul că era femeie l-ar fi putut dezamăgi. Ar fi liniștit-o să știe că nu era așa.

„Portocalul amar pare o greșeală a naturii, fiindcă nu poți pune în gură nici măcar o felie, atât sunt de acre fructele. Dar e puternic, atât de puternic, încât altoiul de tarocco, sanguinello sau ribera prinde imediat și pomii astfel altoiți cresc mai frumoși decât cei puri. Sabedda, neștiind ce intenții ascundea acel compliment, nu știu ce să răspundă.”