Profetul

Profetul Almustafa, dupa ce a trait in orasul Orphales timp de 12 ani, vede, in sfarsit, nava care il va duce acasa, cum soseste in port. Oamenii din Orphales, vazand ca profetul este pe cale sa plece, il cheama pe Almustafa, implorandu-l sa ramana si-l urmeaza in marea piata din fata templului. Prezicatoarea Almitra, prima persoana din oras care a crezut in Almustafa, iese din templu si ii cere sa vorbeasca multimii adunate, inainte de a pleca. Restul cartii, cu exceptia capitolului final, este alcatuit din discursurile lui Almustafa adresate multimii pe o serie de teme legate de viata si de conditia umana. 
Oamenii ii cer profetului sa vorbeasca, pe rand, despre iubire, casatorie, copii, daruri, mancare si bautura, munca, bucurie si tristete, case, vesminte, cumparare si vanzare, crima si pedeapsa, legi, libertate, ratiune si pasiuni, durere, cunoas­tere de sine, invatatura, prietenie, vorbire, timp, bine si rau, rugaciune, placere, frumusete, religie si moarte. 
Dupa ce vorbeste despre toate aceste subiecte, Almustafa isi ia un ultim ramas-bun de la locuitorii din Orphales si se imbarca pe nava. Profetul a fost tradus in peste 100 de limbi. Pana in 2012, se vandusera peste 9 milioane de exemplare numai in editia americana de la publicarea sa originala, in 1923.

In 1898 se intoarce in Liban unde isi perfectioneaza cunostintele de limba araba pana in 1901. Este perioada in care incepe sa-si manifeste pasiunea pentru filosofie si pictura. El si-a expus picturile in 1904, fara prea mare succes. 
In 1901 incepe calatoria sa prin Europa, cu un scurt ragaz la Paris, unde incepe sa lucreze la culegerea de proza Spiritele rebele. 
Este excomunicat din cadrul comu­nitatii crestine maronite din care fa­cea parte, din cauza convingerilor sale religioase prea flexibile, pozitiei impaciuitoare fata de religiile cre­s­tina si musulmana. 
In 1903 se stabileste din nou la Boston. Intre 1902 si 1903 isi pierde mama, fratele si una dintre surori din cauza tuberculozei. Pana in 1908 corespondeaza cu jurnalul arab Al-Muhadjir (Emigrantul), condus la New York de compatriotul sau Amin al-Ghurayyib.
Din 1905 a inceput sa publice in di­ferite reviste newyorkeze pamflete si scurte povestiri in limba araba. In 1905 publica primul sau eseu, inti­tulat Muzica. In 1906 publica o culegere de 3 povestiri sub titlul Nimfele vailor. In 1908 apare la New York cea de-a doua culegere de povestiri a lui Gibran, denumita Spiri­tele rebele care i-a atras ostilitatea stapanirii turcesti in Liban...

Gibran Kahlil Gibran (Jubran Khalil Jubran), cel din mijloc fiind numele tatalui, s-a nascut pe 6 ianuarie 1883, Bsharri, Guvernoratul Liban de Nord, Liban si a murit pe10 a­prilie 1931, New York, SUA. A fost un poet, filozof, prozator si eseist libanez, unul dintre romanticii tarzii ai literaturii arabe. A scris in araba (cu numele intreg) si in engleza (re­nuntand la primul dintre cele trei componente). Din 1918, la sfatul profesorului sau de engleza.
S-a nascut in 1883 la Bsharri, Liban, intr-o veche familie crestina maro­nita. Primele notiuni de religie, de limba siriaca si araba, le-a capatat de la un calugar. In 1894 a emigrat, impreuna cu mama sa, in America, la Boston. Familia se instaleaza in cartierul Chinatown din Boston, unde Jubran urmeaza cursurile scolii comunale timp de 4 ani si unde l-a cunoscut pe fotograful Fred Holland Day care i-a dat lectii de desen si de pictura. 
A inceput sa studieze arta fotogra­fica, literatura araba, engleza si franceza urmand cursuri de specia-litate in America si Liban. 
Gibran a fost permanent preocupat de idealul dezrobirii tarii sale de sub asuprirea otomana, in pragul Primului Razboi Mondial el aflandu-se printre membrii ligii politice Suryia al-hurra (Siria libera).