Regina Americii

– Nu sunt proprietatea nimănui, și-mi fixez ochii într-ai lui.

Drept răspuns el se apleacă și-mi șoptește la ureche cu o mână pe sub talia mea:

– Așa e, nu ești proprietatea mea. Dar vei fi soția mea. Soția mea care îngenunchează în fața mea, care-mi dă carnea ei fără să pună întrebări, care-și pune inima și sufletul și viitorul în mâinile mele. Tu te gândești că ori îți aparții, ori îmi aparții, dar eu îți spun acum că sunt valabile ambele. Îți aparții și îmi aparții, și nu mă interesează dacă sună paradoxal, pentru că știm amândoi că nu e așa. Iar acum, dacă nu poți accepta condițiile astea, spune-mi numele în clipa asta și ne renegociem relația. Dar dacă ești dispusă să te supui faptului că o să mă duc și-n iad doar să te știu în siguranță, atunci spune da, domnule.

Enervarea mă părăsește pe loc, înlocuită de emoțiile care se ridică spre suprafață odată ce adrenalina se restabilește la nivelul la care se afla înaintea incidentului cu Melwas. – Da, domnule, spun simțindu-mă vinovată că mi-am vărsat temerile și furia pe el.