Rusinea Si Furia In Psihoterapie

Furia ne protejează de rușine? Ne rușinăm de exploziile de furie? Cum sunt interconectate rușinea și furia? Ambele par să joace roluri esențiale în schimbarea terapeutică, iar modul în care pot fi abordate în psihoterapie reprezintă adesea o provocare atât pentru terapeuți, cât și pentru clienți. Deoarece atât rușinea, cât și furia pot lua forme adaptative și neadaptative, intervenția terapeutică diferă în funcție de tipul de rușine sau furie resimțit de client și de ordinea în care acestea apar. Terapeuții trebuie să ia în considerare tipul de rușine sau furie cu care se confruntă și modul în care cele două emoții interacționează înainte de a putea formula diagnostice de proces privind ceea ce se întâmplă în diferite momente ale unei ședințe. Autorul oferă terapeuților un ghid pentru a-și ajuta clienții să-și acceseze rușinea sau furia într-un cadru terapeutic sigur, facilitând transformarea terapeutică. 

Leslie S. Greenberg a fost profesor de psihologie la Universitatea York din Toronto, Canada și a dezvoltat terapia centrată pe emoții. A scris numeroase articole și cărți despre lucrul cu emoțiile în psihoterapie și a fost premiat pentru activitatea sa de cercetare în psihologie și psihoterapie. La editura Trei a mai apărut și cartea Lucrând cu emoția în terapia psihodinamică, terapia cognitiv-comportamentală și terapia centrată pe emoții scrisă împreună cu doi colaboratori ai săi. 

Rușinea paralizantă provine din sentimentul de rușine pentru exprimarea propriilor sentimente și nevoi: „Mi-e rușine cu sentimentele mele; dacă le vezi, voi muri.” Rușinea paralizantă reduce la tăcere sinele, posibil în slujba menținerii legăturii cu persoane semnificative. Acest tip de rușine se dezvoltă dintr-un istoric de indiferență sau pedepsire a dezvoltării asertivității sănătoase, autonomiei, vitalității și expresivității copiilor. Deși rușinea paralizantă ar putea fi văzută ca rușine secundară, deoarece este o emoție (rușine) față de o altă emoție (furie, entuziasm sau tristețe), această formă de rușine primară dezadaptativă se referă la faptul că întregul sine nu este lăsat să se exprime. Acești clienți mult mai afectați trăiesc „rușinea de a fi”, de a exista, și sentimentul că trebuie să se ascundă pentru a se proteja sau să-și ceară scuze pentru că există.
Autorul

Furia sănătoasă este adaptativă, adecvată situației și o reacție la nedreptate sau la barierele care blochează atingerea scopurilor. Trebuie contrastată și distinsă de furia dezadaptativă, care este excesivă și distructivă. Furia dezadaptativă este cel mai puțin utilă; se manifestă ca furie explozivă, care este nejustificată, necontrolată, nediferențiată și neprocesată. Furia dezadaptativă este sursa multor probleme în funcționarea umană și poate fi extrem de distructivă în relații. Adesea acoperă alte sentimente și poate fi deplasată asupra altcuiva sau a altceva, ca atunci când îți descarci furia pe cineva nevinovat. 
Autorul

Cuprins

Capitolul 1. Introducere: Rușinea și furia — emoții complementare
Capitolul 2. Emoția: Natura și funcția sa
Capitolul 3. Rușinea în psihoterapie
Capitolul 4. Susținerea clienților în accesarea rușinii: Validarea și recunoașterea relațională
Capitolul 5. Reglarea rușinii
Capitolul 6. Transformarea rușinii
Capitolul 7. Studii de caz
Capitolul 8. Furia în toate nuanțele sale
Capitolul 9. Activarea furiei întrerupte
Capitolul 10. Un model al rezolvării furiei întrerupte și validarea lui
Capitolul 11. Abordarea furiei dezadaptative
Capitolul 12. Studiu de caz
Capitolul 13. Furia și rușinea, cu bune și cu rele

Bibliografie
Index