Sfinti volumul XV. Sfantul Dimitrie cel Nou

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou este sfântul ocrotitor al Bucureștilor. S-a născut în secolul al XIII-lea în satul Basarabovo din Bulgaria într-o familie de vlahi sud-dunăreni. Se crede că inițial a fost păstor, pentru ca mai târziu să îmbrace haina monahală la o mânăstire situată nu departe de satul natal. Moaștele Sfântului au fost depuse la biserica din Dealul Mitropoliei din București în secolul al XVIII-lea.

Spre sfârșitul Primului Război Mondial, când Capitala Regatului României era la cheremul trupelor străine, armata noastră fiind retrasă, dimpreună cu conducătorii statului, pe linia frontului din Moldova, Sfântul fost furat!

Soldații bulgari au prăduit fondul de manuscrise slave din Biblioteca Academiei și au furat racla cu moaștele patronului spiritual al cetății din Dealul Mitropoliei, cu gândul să-l ducă înapoi „acasă”. Mitropolitul Conon i-a cerut Feldmareşalului Mackensen să-i descopere de urgenţă pe făptași şi să redea moaştele Mitropoliei Bisericii Ortodoxe Române.

Sfântul Dumitru, era iubit pentru că făcuse destule minuni și salvase orașul de câteva ori – epidemii, cutremure, ocupații străine. Lipsa moaştelor îi speria pe bucureșteni. În 1813, fuseseră scoase în timpul ciumei lui Caragea, apoi, în 1827, în timpul secetei, iar au fost scoase cu domnitorul în frunte, mitropolitul şi tot soborul de preoţi, într-un cortegiu impunător, şi chiar în ziua aceea a început o ploaie torenţială care a ţinut trei zile şi a salvat Bucureştiul de la foamete. Iar în 1831, când guvernator al Ţărilor Române era generalul Kiseleff, moaştele Sfântului salvaseră oraşul de la holeră.

Hoții au fugit spre sud, ca să treacă Dunărea repede în Bulgaria. Patrulele germane i-au ajuns din urmă la Călugăreni. În 19 februarie 1918, însoţit de o puternică gardă de soldaţi germani înarmaţi, „Sfântuleţul” se întoarce la Bucureşti…