Talcuire la Rugaciunea Domneasca

„Doamne, învaţă‑ne să ne rugăm” (Luca 11,1). Câtă dreptate au avut SfinÈ›ii Apostoli! Nici unul dintre noi n-ar fi È™tiut cu adevărat să se roage dacă Domnul În­suÈ™i nu ne‑ar fi îndrumat.
Rugăciunea Domnească este socotită modelul tuturor rugăciunilor, căci prin puÈ›ine cuvinte sunt arătate aici toate cele de care avem nevoie pentru a petrece pe pământ „viaţă paÅŸnică ÅŸi liniÅŸtită întru toată cuvioÅŸia ÅŸi buna‑cuviinţă” (I Timotei 2, 2), spre a ajunge pe lumea cealaltă la desfătarea celor mântuiÈ›i. Într-o simplitate dumnezeiască inconfundabilă, ne sunt amintite ­nevoile noastre duhovniceÈ™ti È™i trupeÈ™ti, precum È™i îndatoririle față de Dumnezeu È™i aproapele. Prin ea ni se deschid ochii spre a vedea întâietatea fără seamăn a duhului asupra trupului È™i a ne înălÈ›a de la tina păcatelor noastre către sfinÈ›enia cea dumnezeiască. 
Toate cuvintele acestei rugăciuni sunt adânc de în­­È›e­­lep­ciune, mărgăritare fără de preÈ›. E de datoria fie­­că­rui creÈ™tin să o cunoască È™i să înÅ£eleagă în chip drept conÅ£inutul ei.
În rândurile cărÈ›ii de față – a celui mai cunoscut te­o­­­­­log bulgar din veacul al XX-lea, arhimandritul ­Se­­ra­­fim Alexiev –, Rugăciunea Domnească este lămurită într‑un mod cât se poate de accesibil, în lumina Sfintei Scripturi È™i pe temeiul cuvintelor SfinÈ›ilor PărinÈ›i, în fo­losul nostru duhovnicesc.