Umbra vantului

Traducere din limba spaniolă și note de Dragoş Cojocaru

Barcelona anului 1945. Într-o dimineaţă ceţoasă, domnul Sempere, proprietarul unui anticariat din inima oraşului vechi, îşi duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărţilor Uitate, o clădire impunătoare, veche şi sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuţi sau uitaţi, cărţi aduse de oameni care au vrut să le salveze de la părăsire, indiferenţă sau de la dispariţie. Potrivit tradiţiei, cine intră acolo prima oară trebuie să adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de Umbra vântului de Julián Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasă, îl citeşte în aceeaşi noapte dintr-o suflare. În anii următori, Daniel se pomeneşte implicat într-o serie de intrigi şi crime, trecând prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. În acelaşi timp, cercetează amănunţit biografia autorului, cel puţin la fel de enigmatică şi de stranie ca romanele sale.

„Dacă aţi crezut cumva că marele roman gotic a murit odată cu secolul al XIX-lea, Umbra vântului o să vă facă să vă răzgândiţi. Un roman de primă mână, plin de capcane, de intrigi care se desfac unele din altele.” (Stephen King)

„O aventură fantastică, un roman scris parcă de Jorge Luis Borges în stilul Numelui trandafirului. Zafón are grijă să dozeze iubirea, magicul, crimele şi nebunia astfel încât să-l captiveze până şi pe cititorul cel mai sceptic. Diabolic de bun!” (Elle)

„Umbra vântului este, în fond, o scrisoare de dragoste adresată literaturii şi cititorilor la fel de pasionaţi de poveşti precum tânărul erou al cărţii.” (Entertainment Weekly)