Walden sau Viata in padure

Henry David Thoreau, Walden sau Viata in padure (cu o introducere de Lev Tolstoi)

„Walden“ este relatarea a doi ani si doua luni pe care H. D. Thoreau i-a petrecut singur în padure. Dar acest text nu se limitează la simpla prezentare a unei arte de a trai autonom și minimalist, ci se constituie si intr-un excurs filosofic despre munca, petrecerea timpului, incredere si individualism. Rescris de opt ori între 1847 si 1854, „Walden“ este capodopera literara a lui Thoreau, una dintre cartile de referinta ale literaturii americane, dar si sursa reflectiei ecologice privind utilizarea resurselor si conservarea spatiilor salbatice.

„Zilele mele nu erau zile ale saptamanii, purtand stampila vreunei zeitati pagane, si nici nu erau tocate in ore sau in zbuciumul ticaitului de ceas; caci eu traiam ca indienii din Puri, despre care se spune ca au un singur cuvant pentru ieri, astazi si maine si exprima varietatea de sensuri prin a arata inapoi pentru ieri, inainte pentru maine si deasupra capului pentru astazi.“ (Henry David Thoreau)

Prezentarea colectiei „Forma mentis“

Forma mentis inseamna starea mintii. A carei minti? A individului? Nu aceea a unui singur individ, ci a unui numar suficient de mare de indivizi pentru a putea vorbi de o stare colectiva. Exista asa ceva? Peste tot unde vedem ca lumea se comporta la fel: un milion de tineri poarta simultan aceiasi blugi, eventual rupti, lumea se supune modei, exista mode intelectuale si filosofii la moda. Forma mintii e deci un indicator bun pentru a explica de ce anumite carti de filosofie au schimbat societatea si continua sa o influenteze cu fiecare noua generatie de cititori.

In colectia „Forma mentis“ au mai aparut: Arthur Schopenhauer, „Arta de a fi fericit. Mic tratat de eudemonologie“, cu o introducere de Friedrich Nietzsche; Friedrich Nietzsche, „Nasterea tragediei“, cu o introducere de Richard Wagner; Georg Simmel, „Religia“, cu o introducere de Nae Ionescu; Lao Tse, „Tao Te Ching. Cartea despre Tao si calitatile sale“, cu o introducere de Max Weber si o postfata de Rene Guenon; Confucius, „Analecte“, cu o introducere de Max Weber; Sfantul Augustin, „Despre Facerea lumii si despre Timp“, cu o introducere de Papa Pius al XI-lea si o postfata de Nicolae Iorga.