Ziua maniei

Prefata de Paul Cernat

„Intitulat initial cu expresia latina (Dies irae) din poemul liturgic medieval, romanul e, in bibliografia lui Agopian, cel mai apropiat, ca intriga, de timpul nostru. Inrudite cu Ragtime al americanului E. L. Doctorow si cu Spuma zilelor de Boris Vian, dar cu un puternic filon balcano-levantin, paginile acopera, prin genealogia personajelor si extensiile fantasmelor acestora, intervalul dintre zavera lui Tudor Vladimirescu si interbelicul autohton, avind insa in centru ziua de «15 maiu 1915»...

Ziua miniei contine deja toate datele neobalcanismului artist, speculativ si morbid care-l va impune, ulterior, pe Agopian drept unul dintre cei mai rafinati si mai originali scriitori romani dintotdeauna (imi masor bine evaluarile). In primul rind, minutia malitios-decadenta a reconstituirii atmosferei de epoca si, in al doilea rind, jocurile cu cronologia, din perspectiva mortilor viitoare ale personajelor si a Artei care edifica si distruge totul...

Meticulos documentat, cu reconstituiri infinitezimale de atmosfera si medii sociale, Ziua miniei isi asuma libertati multiple, inclusiv licentiozitati lexicale, se rasfata ludic in speculatii etimologice pe marginea numelor proprii, valorifica apocrife picante, reale sau inventate, ale unor intriganti internationali sau prostituate de lux, amesteca personaje istorice reale printre cele pur imaginare, deturneaza realul catre «povesti absurde» (cum se intituleaza citeva capitole modulare), combina dezinvolt «dulcele stil clasic» cu experimentul (post)modern, amesteca registrele si cronologiile, realismul, suprarealismul si infrarealismul, developind, pe dedesubt, o filosofie sceptic-hedonica a existentei. Romanul ar fi trebuit sa consacre, la momentul aparitiei, un (exceptional) prozator.” (Paul Cernat)