Arta conversatiei

Arta Conversatiei, un roman cu adevarat savuros, o lume aproape radiografiata in intregul ei, o conversatie in doi despre viata. Ileana Vulpescu a reusit sa ma faca sa o citesc de mai multe ori, insa nici o scriere a sa nu m-a fascinat precum Arta Conversatiei si asta probabil pentru ca viata unei femei, a Sanzienei Hangan, nu este una obisnuita. Aici vorbim cu adevarat despre o radiografie cruda a sufletului unei femei doctor, o fiinta sensibila, mereu indragostita de barbatii dimprejurul ei, o femeie care s-a legat de un scriitor din dragoste oferindu-i acestuia un copil frumos (Maria) si care atunci cand a trebuit sa isi calce mandria si sa-si lase barbatul sa plece a facut-o. In Arta Conversatiei nu avem un stereotip de femeie, dimpotriva, avem parte de o femeie puternica, crescuta de o mama culta, trecuta prin durere si lacrimi care incearca sa-si creasca copilul drept si sincer.

“Eu cred ca autorul vede realitatea cu anumiti ochi inainte de a se apuca sa scrie o opera, proces invers pentru cititori. Un anumit fel de viata il duce desigur, pe scriitor la un anumit fel de literatura, in care este foarte greu sa stabilesti cat la suta este rezultatul al realitatii si cat al interpretarii ei. Dozajul lor depinde-cred eu- in primul rand de structura scriitorului, de capacitatea lui de a transforma realitatea in metafora.Cu cat aceasta capacitate este mai mare cu atat elementul real din viata de toate zilele a scriitorului va transparea mai putin in opera” - Ileana Vulpescu.