Aiurea-n Tramvai

„Dacă nu ai grijă de cuvinte, ele te vor trage în lumea lor."

Anton e un copil curios și ingenios. În plus, lui nu-i e frică de cuvinte, ba chiar le rostește plin de furie și de reproș, fără să le bănuiască puterea. Așa se face că într-o zi se trezește într-o lume haotică, unde domnește o dezordine desăvârșită: expresiile își pierd sensul figurat, oamenii vorbesc aiurea-n tramvai și au obiceiuri care mai de care mai neobișnuite.

Băiatul e cât se poate de zăpăcit de ce vede: câini cu covrigi în coadă, un copil cu o piatră mare pe inimă, ospătari care servesc răbdări prăjite sau... altă mâncare de pește. Măcar nu e singur: în Țara Cuvintelor Anapoda îi are drept călăuze pe Linge-Blide, Mațe-Fripte și Zgârie-Brânză. Alături de ei, Anton trage nădejde că va găsi drumul înapoi spre casă.

Idei de subiecte de discuție după lectura cărții
Cum crezi că arată orașul nostru văzut prin ochii unui călător magic din tramvaiul Adinei Rosetti? Ce i s-ar părea cel mai ciudat?

Adulții sunt adesea prea grăbiți ca să vadă lucrurile uimitoare din jurul lor. Ce am putea face ca să ne oprim și să „visăm cu ochii deschiși” mai des?

Dacă ai putea inventa o destinație secretă pentru tramvaiul cu care mergi de obicei, unde te-ar duce acesta?

Care dintre personajele absurde sau amuzante din carte te-a făcut să râzi cel mai mult și de ce?