Amintiri din casa mortilor

În ianuarie 1850, Dostoievski este încarcerat în Siberia pentru rolul avut într-o conspirație politică. Petrece acolo patru ani, cea mai agonizantă perioadă din viața sa, iar experiența trăită printre deținuți este recreată magistral in acest roman cvasi-autobiografic primul roman despre închisorile rusești. Nu de puține ori, vocea autorului răzbate clar prin cuvintele eroului său, Alexandr Petrovici Goriancikov:

 "Da, e mult de atunci; acum îmi pare că totul n-a fost decât un coşmar. Mi-aduc aminte clipa când am fost adus în temniţă, într-o seară posomorâtă de decembrie. Ocnaşii se întorceau de la lucru, pregătindu-se pentru numărătoare. Un subofiţer mustăcios mi-a deschis în sfârşit poarta acestei case ciudate, în care aveam să mă chinuiesc atâţia ani, să îndur atâtea încercări, pe care nu mi le-aş fi putut imagina cât de cât dacă nu le-aş fi trăit aievea. Aşa, de pildă, mi-aş fi putut oare închipui vreodată chinul groaznic, de neîndurat, de a nu putea rămâne singur măcar o clipă vreme de zece ani? La muncă, dus între paznici; în cazarmă, însoțit cu încă două sute de alţi ocnaşi; niciodată singur, niciodată tu cu tine însuți! De altfel, nu era lucrul cel mai greu cu care trebuia să mă obişnuiesc."