Aur, fildes si abanos

Realitatea cumplita a ultimelor secole ne-a facut sa vedem Africa doar în chip de iad al colonialismului lipsit de scrupule, care i-a exploatat nemilos resursele naturale și pe cele umane, pe unii dintre locuitorii sai transformându-i en-gros în „marfuri“ ale abominabilului comerț practicat de negustorii de sclavi.

Din nefericire, asta chiar s-a întâmplat, dar este interesant de știut ca și pe acest continent au existat dintotdeauna mari imperii care nu au avut nicio legatura cu puterile europene, ci s-au format natural, fara influențe externe, fiind edificate și conduse de lideri indigeni.

Un astfel de exemplu este faimosul Mansa Musa, care, în secolul al XIV-lea, extinzându-și supremația din bazinul fluviului Niger pâna în Tombuktu, a stapânit Imperiul Mali începând cu anul 1312 și este considerat cel mai avut om care a trait vreodata pe planeta noastra. El și-a trimis ambasadorii pâna în Bizanț și deținea atât de mult aur, încât, risipind cu o larghețe impresionanta metalul prețios în timpul istoricului sau pelerinaj la Mecca, pur și simplu a produs cea mai mare criza din istorie a acestui etalon al bogației universale.

Dar, dincolo de anticul Sudan, de Cartagina ori de Kush, care a rivalizat cu Egiptul faraonilor, Mali – succedat de Songhai – s-a impus mai târziu, pâna spre secolul al XVI-lea, perioada în care au ființat și puternice formațiuni medievale de pe teritoriul actualelor Ghana sau Zimbabwe.