Aventura ceaiului

Henrietta Lovell, sau doamna ceaiului, a lucrat în domeniul marilor finanțe din New York, dar a renunțat la carieră în favoarea poveștii de iubire pentru ceai. Plină de entuziasm contagios, călătorește neîncetat, de jur-împrejurul pământului, pe urmele frunzelor de ceai, reușind să schițeze geografia ceaiu­lui, a celor mai subtile arome și a celor mai rafinate restaurante: Estuarul Solway, Scoția de Sud-Vest • Fuding,  Fujian, China • Hotel Claridge’s, Londra, de la Camden la Whitehall • Domeniul Satemwa, Malawi • Hollywood, California, SUA • Munții Cederberg, Africa de Sud • Kyoto, Japonia • Hile, Nepalul de Est • Taitung, Taiwan • Sudul Romei, Italia, o diversiune: povestea ceaiului de după-amiază • Tokyo, Japonia • Tarrytown, New York, SUA • San Francisco și Comitatul Sonoma, California, SUA • Meghalaya, India • Wuyishan, China • Paris, Franța • Sikkim, India • Nordskot, Norvegia arctică • New Orleans, Louisiana, SUA • Shizuoka, Japonia • Ambadan­degama, Platoul Uva, Sri Lanka • Michoa­cán, Mexic • Cornwall, Anglia • Tarragona, Spania • Glastonbury, Somerset, Anglia, propriul dormitor • Eskdalemuir, Scoția de Sud-Vest • Şi, în sfârșit, deasupra Mării Nordului.

IZBUCNIRI POLICROME ȘI IUBIRE AROMATĂ,
GENIUL CEAIULUI, CRONICA FRUNZELOR MIRACULOASE
ȘI A CELOR MAI DESĂVÂRȘITE RITUALURI ȘI CULTURI

„Detest pliculețele anoste și iubesc frunzele încântătoare, le iubesc din toată ființa mea. Și cu ceaiul bun se întâmplă la fel. Ca atunci când îți dai seama că o cafea e cu totul altceva decât niște granule care se dizolvă instantaneu. Ca atunci când guști un cotlet după ce ai fost obișnuit cu hamburgeri. Ca o bucată din faimoasa brânză englezească Lincolnshire Poacher, ca un cubuleț de Brie sau ca o fărâmă de Parmigiano Reggiano după o viață întreagă de înfulecat brânză procesată, învelită, felie de felie, în plastic. Pur și simplu nu se poate compara o ceașcă de ceai industrial, din pliculeț, cu o ceașcă de ceai obținut din frunze culese, sortate și amestecate manual.“ – HENRIETTA LOVELL

Din aceeași frunză poți face ceai alb, verde, oolong sau pu’er (pu-erh). Acesta din urmă este fermentat. Ceaiul negru se oxidează total, pen­tru a genera o aromă bogată. Ceaiul verde se procesează puțin şi eliberează multe arome subtile, vegetale. Oolong-ul se situează, cu grație, între cele două. Iar ceaiul alb… Ceaiul alb reprezintă începutul, frunza neatinsă, uscată doar pentru a reține cele mai dulci note de prospețime, de puritate vegetală.

Ceaiul m-a ajutat să cunosc constructori, artiști în tatuaje, profesori, actori, atleți, parfumieri, agenți hotelieri, specialiști în vinuri, barmani, pescari și piloți. Și acum toți sunt prietenii și colaboratorii mei.

De pe platoul Shire din Malawi, de la poalele Munților Himalaya, până în grădinile ascunse din Wuyishan, China, bat lumea în căutare de ceaiuri nemaipomenite, adică de frunzulițe de Camellia sinensis. Dar mai aleg și ierburi rare și flori, de la muguri palizi de migdale Marcona din Spa­nia la rooibos de culoarea ruginii din deșerturile vecine cu Munții Cederberg din Africa de Sud.