Botchan

Haruki Murakami: „Natsume Sōseki este cel mai mare romancier modern al Japoniei”

După moartea părinților săi, Botchan, provenind din miezul orașului Tokio și proaspăt ieșit de pe băncile facultății, e trimis să ocupe un post de profesor de matematică la o școală aflată într-o zonă ultraconservatoare din provincie. Acolo se confruntă deopotrivă cu șicanele elevilor, care nu se feresc să-i joace tot felul de feste naivului lor nou profesor, cu intrigile colegilor săi vanitoși și lipsiți de scrupule, precum și cu propria natură tumultuoasă. Aflat în centrul unui univers presărat de personaje care mai de care mai interesante, tânărul cinic, rebel și imatur încearcă să-și găsească locul în lume.

Comparat adesea cu De veghe în lanul de secară, acest roman-cult apărut la începutul secolului XX este fără doar și poate una dintre operele fundamentale ale literaturii japoneze.

Natsume Sōseki, pe numele său real Kinnosuke Natsume, s-a născut în 1867, la Tokio. Crescut de un fost servitor al familiei împreună cu soția acestuia, a visat încă din gimnaziu să devină scriitor. După absolvirea, în 1893, a Universității Imperiale din Tokio, unde a studiat literatura engleză, a intrat în învățământ, apoi a fost trimis cu o bursă a statului japonez în Regatul Unit, spre a-și continua studiile. La întoarcerea în Japonia, în 1902, a devenit profesor de literatură engleză la Universitatea Imperială din Tokio. Și-a început cariera literară în 1905, cu povestirea intitulată Eu, motanul, urmată de romanul Botchan. A renunțat la postul de la universitate în 1907, pentru a se dedica în exclusivitate scrisului, și a devenit editor literar la ziarul Asahi Shimbun. Până în 1916, când a murit în urma unui ulcer gastric, Natsume Sōseki a scris numeroase haikuuri și paisprezece romane, printre care: Apoi, Kusamakura, Minerul, Sanshirō, Poarta, Lumină și întuneric (neterminat).