Bumerang de manele...lingvistice

Pentru cei indragostiti de limba romana, de gramatica ei, de vorbirea corecta si nuantata, fiecare greseala gramaticala, lexicala sau de alta natura, dar din aceeasi categorie, lasa o rana profunda, mai ales atunci cand se repeta, zi de zi, in toate mediile, ba chiar se amplifica. Toate aceste derapaje sunt scoase la iveala, demascate – si apoi corectate, pe larg, cu nenumarate exemple, comparatii si explicatii – in aceasta carte, care nu este nicidecum una exclusiv „didactica”, dimpotriva. Cu un umor sagalnic, cu ironie (chiar muscatoare, cateodata), dar si cu tristete de multe ori, autoarea ne pune, de fapt, in fata ochilor un roman politist, unde intrebarea ce rasare nerabdatoare in mintea cititorului, la orice sfarsit de capitol, este: „Care va fi urmatorul criminal?” De fiecare data avem de‑a face cu o inlantuire de cuvinte si de expresii „blajine”, atacate si, in final, omorate de „stricatorii de limba” printr‑o „falsificare intelectuala”, prin „surogate lingvistice”, in timpul unor „concursuri de agramati”, pe parcursul carora toti se lupta pentru a ocupa locul I pe un podium dizgratios. Pe langa conationalii retrasi, care fac greseli, in functie de varsta, la ei acasa sau la scoala, exista cei care propaga, diversifica si imbogatesc cu mare zel toate aceste cusururi lingvistice, adica jurnalistii, indiferent de locul in care acestia se manifesta: TV, presa scrisa, presa online sau, pur si simplu, „social media”. Nu sunt luati in vizor doar „muritorii” care comit greseli, ci sub aceeasi lupa bine calibrata intra si noul DOOM, care, desi ar trebui sa fie un exemplu de perfectiune in acest domeniu, dovedeste slabiciuni chiar de la primele pagini.

Aceasta carte lanseaza invitatia de a intra impreuna in „frumoasa si cumintea limba romana”, asa cum o numea Nenea Iancu, primul pas (si cel mai potrivit) fiind chiar volumul de fata.

                                                                                            xxxxx

BUMERANGUL este o arma de lupta si vanatoare, originara de la aborigenii australieni si conceputa pentru a lovi o tinta specifica, atunci cand este lansata. In opinia mea, „bumerangul lingvistic” semnifica un arc al civilizatiei intre trecut si viitor, o punte intre lumea fizica si cea spirituala, intre romani si gramatica limbii stramosesti. Daca bumerangul nu atinge tinta, el revine in locul de lansare, de unde va fi aruncat din nou in lupta impotriva agresorilor limbii romane.  (Autoarea)