Cerul de sub noi

Un roman ca un fir de lumină ce răzbate norii vieții.

În 1927, Violet Mackenzie-Grant pleacă din Scoția pentru a studia horticultura într-o școală dedicată femeilor, un pas care o va purta mult dincolo de granițele lumii pe care o cunoștea. Ajunsă în Nepalul anilor ’30, Violet descoperă peisaje și culturi care îi schimbă felul de a privi viața, iar jurnalele ei devin mărturia unei tinere ce învață să-și afirme curajul într-o epocă ce nu-i acordă încă pe deplin un loc.

În 2020, Daisy Laverock descoperă acele jurnale și, odată cu ele, o parte uitată a propriei istorii de familie. Divorțată, cu copiii plecați și cu un viitor care pare să se fi golit de repere, Daisy simte nevoia să pășească pe urmele lui Violet. Ajunge astfel în Nepal, hotărâtă să refacă drumul marii expediții a stră-străbunicii sale. Dar pandemia o oprește din drum, lăsând-o izolată într-o țară străină, la mila împrejurărilor și a oamenilor dispuși să-i întindă o mână.

Pe măsură ce reasamblează viața lui Violet din fragmentele jurnalelelor ei, Daisy deschide, fără să știe, un drum către propriul viitor, mai limpede, mai așezat, mai aproape de adevărul ei.

Recenzii

„Am simțit mirosul munților, frigul dimineților din Himalaya și emoția oamenilor pe care Violet i-a întâlnit în Nepal. Valpy are un talent incredibil de a transforma peisajele în stare de spirit. Cerul de sub noi e cel mai frumos roman de călătorie pe care l-am citit în ultima vreme.” - Jenny

„Fiona Valpy își atinge maturitatea literară prin acest roman. Structura paralelă dintre Nepalul anilor ’30 și Scoția contemporană este impecabil orchestrată, iar descrierile sunt de o precizie aproape cinematografică.” - Mary

„Povestea lui Violet, pierdută printre munții Nepalului, și a lui Daisy, rătăcită în propriul prezent, m-a atins într-un fel pe care nu îl pot explica. Este o carte despre femei care nu fug, ci învață să rămână. Despre curajul de a te ridica exact atunci când viața pare să se închidă. O bijuterie.” - Nicole

Fragment din carte
„Am ratat de mult ocazia să mă întorc în Scoția. Războiul a ferecat acum această ușă. Când am primit vestea că Marea Britanie a intrat în conflict, m-am simțit, firește, îngrijorată pentru familia mea, însă și ușurată, recunosc, că eu și Themi suntem aici, la loc sigur. Am crezut prostește că războiul nu ne poate ajunge. Dar ne-a ajuns. Își întinde umbra peste toată lumea. (...) Nu e prima oară când mă simt singură. Dar abia acum înțeleg ce înseamnă să fii cu adevărat singur pe lume.”