Cu drag, mama

Cu drag, mama: Un thriller psihologic trepidant, plin de răsturnări de situație.

O autoare de succes. O mamă. O criminală... ce ți-ai putea dori mai mult?

Mackenzie Casper este o studentă eminentă, cunoscută însă mai ales datorită mamei sale — o autoare de bestsellere ale cărei thrillere obscure și macabre au fascinat o lume întreagă.

Când mama ei moare într-un accident suspect, fanii sunt devastați, iar anchetatorii își pun o întrebare aflată pe buzele tuturor: a fost, într-adevăr, un accident?

În ziua comemorării, Mackenzie primește un plic misterios, semnat simplu: De la fanul nr. 1. XOXO.

Înăuntru se află pagini din jurnalul mamei sale, care încep cu o întrebare tulburătoare: „Vrei să știi un secret? Cu drag, mama.”

Sunt cuvinte care o duc în stare de șoc. Apoi sosește a doua scrisoare. Și a treia…

Mackenzie începe propria investigație și descoperă secrete adânc îngropate, cu care familia ei a trăit ani la rând.

Curând, își dă seama că drumul mamei sale spre celebritate a fost pavat cu minciuni sinistre care, în cele din urmă, au ajuns-o din urmă.

Uneori, faima merită prețul unei crime. Sau ceva și mai rău. Mackenzie va afla că există lucruri mult mai grave decât crima.

Recenzii:

★★★★★„Plină de întorsături neașteptate, e imposibil să-i reziști.” – Daily Mail

★★★★★ Unul dintre cele mai bune thrillere psihologice pe care le-am citit.” - Valentina B.

★★★★★ „Este cel mai întortocheat thriller pe care l-am citit în toată viața mea.” - Ana S.

★★★★★ „OMG, wow... atât de original! Una dintre cele mai bune cărți ale anului.” – Andreea G.

Fragment din carte
„Deschid fișierul cu montajul fotografic de la slujba de înmormântare – bunica a inclus fotografii cu mama, cu tata și cu mine când eram bebeluș – și îi dau telefonul Diannei.

— Aceasta este cea mai veche fotografie a ei pe care o am. Eu aveam probabil în jur de un an, spun eu în timp ce ne uităm amândouă la ecran. În fotografie, mama mă ține în brațe. Are părul prins într-o coadă de cal. Nu are nici ruj, nici machiaj. Stă lângă tata, care o ține cu brațul pe după umeri, și pare obosită.

— Exact cum credeam. Păcat! murmură Dianne. Ridic privirea spre ea, confuză. Mă încrunt, căci mintea mea nu procesează imediat.

— Mama este mult mai tânără în fotografia aceasta și nu e machiată, explic eu cu ezitare, nefiind sigură la ce se referă. Dianne clatină din cap și își împinge obrazul cu limba din interior. Își ridică privirea spre mine și îmi dau seama că este aproape furioasă.

— O să crezi că sunt nebună. Dar asta pur și simplu nu e în regulă. În adâncul stomacului mi se formează un sentiment neplăcut. Fără să atingă ecranul, Dianne arată de câteva ori cu degetul arătător încovoiat spre fotografie, de parcă ar vrea s-o împungă.

— Eu o cunosc pe femeia asta. Și o cunosc și pe Lizzy Dunn. Asta… – zice ea, plimbându-și privirea peste ecran, și apoi se uită iarăși la mine – nu este Lizzy. Asta e Tonya.” – Cu drag, mama