Elefantul lui Carol cel Mare. Un anti-manual de istorie

Volumul face parte dintr-o serie de cărți care le prezintă adolescenților și tinerilor de azi, într-o manieră riguroasă dar accesibilă, subiecte esențiale pentru înțelegerea lumii în care trăiesc. Seria este coordonată de Liviu Papadima și Roxana Jeler.

Vă gândiți la istorie ca la o înșiruire de date și de evenimente majore, presărată de figuri mitice?

Credeți că tot ce este scris în cărțile de istorie este adevărat fără urmă de îndoială?

Vi se pare că istoricul știe exact cum s-au petrecut lucrurile, care sunt cele două-trei cauze ale unui eveniment?

Vă pasionează mai mult prezentul decât trecutul?

Atunci lectura cărții lui Cătălin Pavel este cum nu se poate mai nimerită, pentru că ea va răsturna și va nuanța considerabil tot ce știați despre această știință (surse, gândire critică, timp, cauzalitate, progres, adevăr, patrimoniu etc.), conferind istoriei un suflu nou, proaspăt și cool.

Opinii editoriale

„Un anti-manual, ne spune Cătălin Pavel, e o carte pe care nu trebuie să o înveți; o carte, aș adăuga eu, care te învață ea pe tine, fără să bagi măcar de seamă. E traversată alene de un elefant. Nu e cazul să se grăbească, pentru că pahidermul nostru are cale lungă de străbătut: de la califul Harun al-Rașid, din Bagdad, până la împăratul Carol cel Mare, în Aachen. Îi trebuie cam un an ca să ajungă la destinatar. Are însă de parcurs o distanță temporală mult mai mare, de peste 12 secole, până la voi, cei care vă pregătiți să-l întâmpinați în această carte. Dar aici nu veți citi istoria unui elefant. Este, mai degrabă, o istorie a istoriei – o poveste despre ce înseamnă această disciplină pentru oamenii zilelor noastre. Cu greu o veți putea lăsa din mână, pentru că anti-manualul lui Cătălin Pavel este, în fond, ce ar trebui să fie orice manual: o lectură revelatoare și palpitantă, de un umor savuros.” Liviu Papadima

Cuvântul autorului

„Un anti-manual nu trebuie învățat. Dacă e citit, ajunge. E o carte imperfectă, cu care să te ciondănești. O carte personală. Cu dubii. Cu interpretări, nu cu descrieri. Căreia i se permite să glumească. Și cum tot ce este împotriva a ceva există numai împreună cu acel ceva, anti-manualul este cel mai folositor abia împreună cu manualul. 

Suntem ființe temporale, și totuși de relația noastră cu timpul nu se ocupă nimeni cum ar trebui. Civilizația noastră, menită să rezolve toate problemele, pare doar să agraveze această problemă specifică. Ei bine, de relația noastră cu timpul se ocupă tocmai istoria. Subiectul acestei cărți nu este o perioadă istorică anume, ci însăși disciplina numită istorie. Este o carte despre rotițele dințate din gândirea unui istoric – cum își reprezintă el istoria și ce i se poate părea interesant din toată harababura trecutului. Am renunțat la discursul didactic – pe care îl păstrez pentru mesele în familie – și am scris un fel de dialoguri amicale despre istorie. Mă rog, ele vor deveni dialoguri abia când le veți citi. Eu le-am scris ca și cum fragmentele astea de întrebări și răspunsuri vor fi completate de fragmentele de răspunsuri și întrebări care vin de la voi. Pentru că studiul istoriei se va dovedi, mai devreme sau mai târziu, salvator existențial.” Cătălin Pavel

CUPRINS 

1. INTRODUCERE. Viața sau biografia?

2. AȘA, ȘI? CE ESTE? ISTORIA, MĂ REFER.

3. SURSELE. Nero și Aaron. Messi. Usturoi.

4. GÂNDIRE CRITICĂ. Mai mult sau mai puțin clăpăugă

5. TIMP. Ghilotina, Moromeții și hadronii

6. CAUZALITATE. Zaruri și alegeri

7. PROGRES. De la bicicletă la elefant

8. ADEVĂR. Domnișoarele din Avignon și elefanții din Aachen

9. ȘTIINȚĂ. Experimente, legi, melancolie

10. MULTIDISCIPLINARITATE. Și alte rubedenii din familia Addams a științei

11. ARHEOLOGIE. Rezerva strategică de istorie

12. PATRIMONIU. Minotauri cu cercei și bombardiere cu brățări

13. DE CE STUDIEM ISTORIA? Orchestra explicată pe înțelesul tinerilor

Teme abordate: ce este istoria, surse istorice, subiectivitatea istoricului, gândire critică, timpul în istorie, cauzalitatea în istorie, progres, adevărul istoric, istoria ca știință, multidisciplinaritate, arheologie, patrimoniu, scopul studierii istoriei.