Enigma Otiliei

“Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece
ani, îmbrăcat în uniformă de licean, intra în strada Antim, venind dinspre strada Sfinții Apostoli cu un soi
de valiză în mână, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindcă, obosit, o trecea des dintr-o mână într-
alta. Strada era pustie și întunecată și, în ciuda verii, în urma unor ploi generale, răcoroasă și foșnitoare
ca o pădure. Într-adevăr, toate curțile și mai ales ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel
îndeobște curțile marelui sat ce era atunci Capitala. Vântul scutura, după popasuri egale, coamele
pomilor, făcând un tumult nevăzut, și numai întunecarea și reaprinderea unui lan de stele dădea
trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mișcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul
zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi
era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și șapca umflată îi dădeau
un aer bărbătesc și elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor
mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului
corectau printr-o notă voluntară întâia impresie.” fragment din “Enigma Otiliei” – George Călinescu
INFORMAŢII SUPLIMENTARE:
An apariţie 2022
Autor George Calinescu
Cod ISBN 978-606-057-235-0

Colectia proză
Format 145×205
Număr de pagini 460