Legendele Olimpului Eroii volumul II

„În cântecele vechi se povesteşte că ar fi vieţuit odinioară, în preavestitul oraş Argos, un rege care se
numea Acrisiu. Şi regele avea o fiică de-o frumuseţe uimitoare. Copila se chema Danae. Poeţii o slăveau
în versuri şi regii îi trimiteau daruri. Numărul peţitorilor era atât de mare, încât palatul lui Acrisiu nu
dovedea să-i mai cuprindă. Şi regii, care mai de care erau mai falnici, mai puternici. De ar fi fost unul
ales, se supărau, desigur, ceilalţi. S-ar fi iscat poate războaie. De-aceea regele Acrisiu stătea mereu în
cumpănă şi-i amâna pe fiecare cu vorbele-i meşteşugite, să treacă timpul, să se mai gândească. Mai avea
regele şi-o supărare. Se făceau grâne prea puţine, deşi pământul era bun. Ploua prea rar, şi râul3 ce

străbătea întreg ţinutul seca mereu în timpul verii. Poporul nu avea bucate. Era nevoie de-un flăcău să
ţină frâiele puternic. Supuşii deseori cârteau, pentru că-n casa lui Acrisiu erau bucate din belşug, iar
pruncii lor piereau de foame. Şi regele era bătrân. N-avea pe nimeni ajutor. Copila lui era prea slabă, şi-
apoi urma să se mărite, să plece din ţinutul Argos. Îi trebuia deci regelui braţ de bărbat pe lângă casă.
Vroia să aibă un fecior.” fragment din „Legendele Olimpului Eroii, vol. II” – Alexandru MITRU