Piciul

Alphonse Daudet (1840-1897). În nuvelele sale, realizeaza o evocare lirica a mediului provensal. Romanele, de inspiratie sociala, au o tenta satirica, dar si sentimentala.

„Piciul” (1868) prezinta povestea unui copil sensibil si sarac, ce nu va reusi sa se maturizeze. Istorisirea începe odata cu nasterea acestuia, într-o familie din sudul Frantei care, din pacate, devine foarte saraca, dupa ce afacerea tatalui este pierduta. Daniel este fiul domnului si al doamnei Eyssette. Când avea sapte ani, familia paraseste sudul Frantei pentru a pleca la Lyon, acolo unde tatal  sau îsi gasise o slujba. Traiul în acest mare oras va fi foarte greu pentru baiat. El are o viataă noua, într-un aparta­ment murdar si umed, cu gândaci în bucatarie. Când începe scoala, este singurul care poarta o bluza saracacioasa, iar colegii si profesorii râd de el si îl poreclesc „Piciul“. El întelege ca, în aceste conditii, pentru a-i fi recunoscute meritele, trebuie sa munceascaă de doua ori mai mult decât cei­lalti, datorita noii sale pozitii sociale, nefiind pregatit sa faca fata unei vieti aspre.

Romanul este autobiografic, Daniel fiind personajul-narator. Sunt prezentate întâmplari din copilaria si adolescenta lui Daudet care, înca de pe atunci, visa sa devina scriitor.