Regatul ghetii si al luminii stelelor (ACOTAR vol. 4)

După furtuna războiului, peste Prythian se așterne o liniște pe care nimeni nu îndrăznește încă să o numească pace. Regatele își numără pierderile, cetățile se ridică din ruine, iar cei rămași încearcă să învețe din nou cum arată o lume fără bătălii.

În Velaris, Solstițiul de Iarnă se apropie sub un cer plin de stele. Feyre se întoarce alături de cei care i-au devenit familie, printre străzi acoperite de zăpadă, pregătiri de sărbătoare și clipe de liniște pentru care au luptat atât de mult. După tot ce au pierdut, apropierea dintre ei capătă o altă greutate, iar iubirea devine una dintre puținele certitudini care au rămas neatinse.

Dar războiul nu dispare odată cu ultima sabie coborâtă. În spatele luminilor și al râsetelor rămân răni nevăzute, amintiri care încă dor și legături care trebuie regăsite.

Regatul gheții și al stelelor este o întoarcere în Velaris după război — o iarnă a iubirii, a familiei alese și a nopților sub stele, în care ecourile trecutului se împletesc cu primele semne ale unei noi povești.

Recenzii

„Pur și simplu uluitoare.” — Booklist

„Pasional, violent, senzual și îndrăzneț. Un adevărat page-turner.” — USA Today

„Fioros de romantic, irezistibil de senzual și hipnotic de magic. Un adevărat ospăț pentru simțuri.” — USA Today

„Tensiunea erotică și acțiunea nemiloasă sunt susținute de personaje expert conturate, multidimensionale.”

— Kirkus Reviews

„Alert și exploziv de plin de acțiune.” — Booklist

Fragment din carte
Nu exista nicio lumină în locul acesta. Nu existase niciodată. Nici măcar ghirlandele din ramuri de brad, coroanele de ilice și focurile trosnitoare din lemn de mesteacăn, aprinse în cinstea Solstițiului, nu puteau străpunge întunericul etern care domnea în Orașul Cioplit.

Nu era genul de întuneric pe care Mor ajunsese să-l iubească în Velaris, întunericul care făcea parte din Rhys la fel de mult ca sângele din venele lui.

Era întunericul lucrurilor în putrefacție, al descompunerii. Întunericul apăsător care ofilea orice urmă de viață.

Iar masculul cu părul auriu care stătea în fața ei în sala tronului, printre coloanele uriașe sculptate cu acele creaturi solzoase și șerpuitoare – fusese creat din acel întuneric. Prospera în el.