Strategii in achizitiile publice

IMM‑urile reprezintă mai mult de 99% din numărul total de întreprinderi non‑financiare, dar participarea lor la achizițiile publice se situează sub acest nivel din cauza diverselor obstacole. Planificarea ofertării și a derulării contractului constituie un element determinat în îmbunătățirea performanțelor firmei. Scopul acestei lucrări este de a propune un model de strategie de afaceri, luând în considerare factori externi și interni care afectează accesul firmei la contractele din sectorul public.
În cadrul cercetării, o parte dintre factori au făcut subiectul unui chestionar, accentul fiind pus pe nivelul de pregătire a personalului cu atribuții în achiziții publice și pe digitalizarea activităților. Pe baza factorilor analizați se propune o strategie de afaceri, pornind de la Business Model Canvas (BMC). Cele nouă blocuri ale modelului BMC au fost completate luând în considerare regulile de derulare a achizițiilor publice, cerințele beneficiarului, dar și motivele de respingere a ofertelor, rezultate din cazuistica CJUE, CNSC și a curților de apel din România.
Modelul de strategie de afaceri este util antreprenorilor din două perspective: orientarea afacerii spre sectorul public, prin construirea unui tablou BMC la nivel macro, și a deciziei de ofertare la o procedură de atribuire identificată, prin realizarea tabloului BMC la nivel micro.
De asemenea, cercetarea relevă faptul că factorul cu cel mai mare impact asupra câștigării unei proceduri de achiziție publică îl reprezintă instruirea personalului, iar acest domeniu solicită alocarea,  în mod continuu, a unui număr ridicat de specialiști, cu un grad ridicat de pregătire. În acest sens, se propune dezvoltarea programelor educaționale universitare.  Astfel, studiul este util și universi­tăților, în crearea de cursuri în acest domeniu, prin care să sprijine mediul de afaceri și instituțiile publice.
Cercetarea scoate în evidență stringența înființării profesiei de expert în achiziții publice, având în vedere nevoia de aplicare uniformă a regulilor din domeniu și nevoia de credibilitate a celor care lucrează în procesul de atribuire a contractului, în ofertare, dar și la terțe instituții cu sarcini în achiziții publice.