Suita de neuitat

Traducere și note de Mădălina Ghiu

Suita de neuitat, roman laureat în 2024 al Prix littéraire Guy Bedouelle și Prix littéraire des Musiciens, câștigând deopotrivă Premiul pentru roman și Premiul publicului, finalist în selecțiile Prix Goncourt, Prix littéraire Le Monde și Prix Jean Giono, transformă muzica într-o formă a memoriei și spune o poveste despre ceea ce timpul, violența și uitarea nu reușesc să distrugă.

În primăvara lui 1945, în ultimele luni ale celui de-Al Doilea Război Mondial, Ken Mizutani, un tânăr violoncelist japonez format la Paris și considerat un muzician excepțional, primește ordinul de încorporare. Înainte de a fi înrolat în armata fanatizată a împăratului Hirohito, virtuozul petrece o ultimă noapte de iubire alături de Hortense Schmidt. La despărțire, ascunde într-un prețios violoncel Matteo Goffriller din 1712 o scrisoare adresată unui necunoscut și îi încredințează instrumentul lui Hortense. Dorul și nevoia de a păstra vie amintirea lui Ken o împing pe Hortense să realizeze o replică a instrumentului. Șapte decenii mai târziu, Pamina, nepoata lui Hortense, care a ales să ducă mai departe meseria bunicii, va descoperi din întâmplare toate aceste obiecte și va pune în mișcare o investigație emoționantă care reunește muzicieni, lutieri și urmașii personajelor de odinioară, descurcând firele unei istorii în care iubirea, muzica și memoria se împletesc într-o partitură la fel de bogată și de surprinzătoare ca o suită de Bach.