Triadele barzilor din Insula Britania

Triadele au fost rodul activitatii de colectare a lui Iolo Morgannwg (1747-1826), numele de bard al lui Edward Williams, unul dintre cei care au recreat Ordinele Druidice din acea epoca in Marea Britanie. Poet si erudit itinerant, el a facut o munca indelungata de cercetare din oras in oras, de la o ferma la alta. Culegerea lui de scrieri, care contine vechile credinte galeze ale barzilor si ale druizilor, este formata din 81 de cugetari, care au ca obiect natura lui Dumnezeu, legile gene­rale ale existentei si destinul sufletului omenesc. Triadele din insula Britania expun doctrina cercurilor existentei - Annwn, Abred si Gwenved, Keugnat -, conceptii pline de sens ale druizilor.


Este vorba despre triadele studiate de vechii druizi, invatate pe de rost, care au supravietuit in familiile lor, dupa crestinarea tinuturilor celtice. Anumite lucruri au fost integrate si in cultul crestin din regiunile celtice, 
deoarece unii druizi s-au convertit si au devenit calugari si preoti in noua traditie a epocii.
Druidul avea o functie sociala mult mai importanta decat se cunoaste in mod obisnuit. Trasaturi de unire intre triburile celtice, socluri si vectori ai cunoasterii sacre, totodata, magi, medici si punct de echilibru al civilizatiei celtice, druizii erau adevarate pietre de temelie.
Aproape ca nu exista un vestigiu scris, ramas de la civilizatia celtica. Tinerii druizi erau obligati sa invete pe de rost misterele, pentru ca vulgul sa nu le cunoasca, fara sa fi fost initiat, in prealabil. Putea sa fie doar o initiere partiala. Initierea integrala impunea cunoasterea a 20.000 de versuri, memorarea lor, cat si patrunderea sensului comentariilor si cunoasterea tuturor explicatiilor. Prin aceasta metoda de invatare, druizii cunosteau stiinta sacra, marile mistere, care au disparut odata cu ei.