Chiriasa

Sunt trei reguli simple pe care Blake Porter ar fi trebuit să le urmeze atunci când a decis să o primească pe Whitney în casa lui.

Regula nr. 1: Nu închiria unei necunoscute care zâmbeste non-stop.

Regula nr. 2: Nu lăsa pe nimeni să intre în viața ta dacă ai ceva de ascuns.

Regula nr. 3: Nu ignora niciodată semnele ciudate. Nici muștele, nici mirosul.

Dar acum... e prea târziu. Whitney e deja înăuntru. Și e... perfectă. E frumoasă. Prea frumoasă. Calmă până la îngrijorare. Și prea tăcută pentru cineva care nu are nimic de ascuns.

La început, totul pare în regulă. Dar casa începe să se schimbe. Mirosuri ciudate, pereți care par să respire greu, muște care nu mai dispar. Lucruri care lipsesc. Sunete în miez de noapte. Zâmbetul ei — același, indiferent de ce se întâmplă.

Iar Blake... Blake începe să se piardă. Nu doar controlul, ci și mintea. Începe să creadă că nu și-a închiriat doar camera, ci și viața.

Pentru că Whitney nu caută un loc unde să stea. Caută un bărbat care să plătească. Iar Blake, odată ce i-a dat cheia, a deschis o ușă care nu se mai închide.

Recenzii:

„Wooow! Plot twist-ul are propriul lui plot twist! E prima oară când Freida face asta și mi se pare absolut genial! YOU GO, GIRL!” — Stephanie

„Ceeee!? EXACT! Freida mi-a dat lovitura de grație. Nu știu dacă să continui să stau cu chirie sau să-mi cumpăr un apartament. Nu știu dacă pot să mai am încredere în proprietarul meu... dar nici el n-ar trebui să mai aibă încredere în mine.” — Jenny

„E oficial a treia mea carte favorită din minunatul haos marca McFadden! Pentru mine, rămâne regina sarcasmului și împărăteasa absolută a acelor finaluri complet dezaxate, de tip CE-AM CITIT AICI!?” — Rosie

Fragment din carte
„Nu mă pot abține să nu mă gândesc la femeia aceea medium, care a venit la noi înainte de-a o găsi pe Whitney. Părea foarte sigură că voi înjunghia pe cineva chiar aici, în living. A spus că m-a văzut ghemuit deasupra trupului neînsuflețit al Kristei. Frica din ochii ei era reală – îndeajuns de reală încât să-i spună Kristei să plece cât mai poate. La momentul acela, am crezut că totul e o mare prostie. Dar dacă femeia avea dreptate? Sau a intuit măcar o parte din adevăr?”