Cum sa-ti iubesti corpul

Uneori corpul strigă ce sufletul nu mai poate duce.

Într-o lume în care femeile sunt bombardate constant cu o multitudine de „ar trebui să”, în legătură cu forma și greutatea corpului lor, presiunile misogine interioare și exterioare vin cu un preț teribil.

David Bedrick, fondatorul institutului din Santa Fe dedicat înțelegerii și vindecării rușinii, consideră că fiecare corp, indiferent de formă sau mărime, are propria inteligență naturală și un mesaj valoros de transmis: Mă iubesc așa cum sunt.

Cartea de față prezintă poveștile reale a 17 femei care s-au confruntat cu foamea emoțională, cu rușinea față de propriul corp și care, printr-un proces terapeutic profund, au reușit să se redescopere și să-și revendice puterea interioară. În loc să le ofere soluții rapide sau „rețete de slăbit”, David Bedrick le-a însoțit într-un proces de explorare profundă a ceea ce înseamnă să te simți în siguranță în propriul corp.

Pregătește-te să fii inspirat. Pregătește-te să vezi totul altfel. Pregătește-te să descoperi secretele care îți pot schimba și ție viața, prin confesiuni sincere și vindecătoare prin adevărul pe care îl scot la lumină.

Recenzii

„Mi-am urât corpul aproape toată viața. Mă uitam la burta mea și o detestam. M-au complexat mereu obrajii mei lăsați, umerii strâmbi și chiar degetele de la picioare. Nu credeam că voi putea vreodată să mă privesc fără vină. Aceste cărți mi-au schimbat complet perspectiva. Am înțeles că forma corpului meu spune o poveste – una despre supraviețuire, nu despre eșec. Mă simt, în sfârșit, în siguranță cu mine.” – Criss

„Ani la rând am dus pe umeri roluri, așteptări și rănile altora. Am citit cărțile lui David Bedrick într-o perioadă în care am divorțat, mi-am pierdut jobul și luam medicamente pentru depresie. Ce am găsit acolo n-a fost un set de soluții, ci o voce care m-a văzut. Aceste cărți oferă exact ce lipsește în multe terapii: compasiune reală.” – Sole

Fragment din carte
"— Nu-mi place burta mea, este prea proeminentă. Nu-mi place cât de mare este, cât de mult spațiu ocupă.

Corpul spune: „Nu sunt atât de mic. Sunt mai mare.” Persoana gândește: „Vreau să fiu mai mică”, dar corpul nu este de acord cu acest obiectiv indus cultural și personal. Corpul este un rebel.

— Vorbește-mi despre acest corp mare, am îndemnat- o. Vreau să ajung să te cunosc. Spune-mi cum e să fii mare.

— Corpul meu este chestia asta mare și rotundă din fața mea. Este un lucru rău. Mi-e teamă că șeful meu va crede că sunt dezordonată, leneșă, indolentă în privința 1ngrijirii mele personale plus alte lucruri.

Am recurs la expresia somatică. Am rugat-o să-mi arate, cu brațele și mâinile, cum este corpul mare din fața ei. Ea a alcătuit un fel de inel rotund, cu mâinile împreunate. Am întrebat-o dacă îi pot apăsa mâinile cu palmele mele, iar ea a fost de acord. Am simțit cum opune rezistență apăsării mele. A fost o manifestare a ceea ce era ea – ea mă împingea înapoi.

— Cum se face că opui rezistență apăsării mele? am întrebat-o.

— M-am săturat să mă micșorez. Să mă fac mai mică. Să nu pun limite. Refuz să mă mai fac mică."