Istoria cladirilor Bibliotecii Academiei Romane

De la aripa Palatului Universității, la Casele Cesianu și Zaleski de pe Calea Victoriei, la templul ridicat de Duiliu Marcu și inaugurat în 1937, în prezența regelui Carol a II-lea, până la corpurile noi, înălțate la sfârșitul secolului trecut, sub coordonarea arhitectului Romeo Belea, fiecare etapă a acestei istorii poartă amprenta unei convingeri neschimbate: „Academia Română este templul care adăpostește sufletul neamului românesc”, cum spunea regele Carol I. I-a fost alături, prin timp, o instituție fundamentală a statului român, Banca Națională a României, căreia i se cuvine recunoștința noastră pentru sprijinul financiar statornic în ridicarea acestor edificii.

• Marius Andruh, Președintele Academiei Române

Este remarcabilă observația profesorului Noica referitoare la averea Bibliotecii Academiei. Dacă, sub impulsul donațiilor, această instituție de interes național și-a dezvoltat, într-un ritm de neimaginat atunci, fondul de cărți, publicații și documente de valoare istorică, în schimb clădirile ridicate cu puținii bani din bugetul statului au rămas neîncăpătoare și improprii. La depășirea acelui nefast contratimp, deseori persistent, a contribuit conștientizarea la nivel public a importanței continuării finanțărilor și, în consecință, înmulțirea sponsorilor instituționali. Aportul lor a fost esențial în întregul proces al dezvoltării Bibliotecii Academiei. Și nu pot să nu subliniez că, după 1880, Banca Națională a României și-a dobândit un loc reprezentativ între sponsorii instituționali ai Bibliotecii.

• Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naționale a României