Memorialul Sighet. Da la idee la fapta

Importanța clădirii care constituie subiectul acestui studiu provine din două semnificații nu numai neasemănătoare, ci chiar opuse.

Pe de o parte, este vorba despre unul dintre proiectele-pilot inițiate în tot Imperiul Austro-Ungar, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, pentru aniversarea „mileniului maghiar” (o mie de ani de la sosirea ungurilor în Europa) prin edificarea unor închisori-model. Pe de altă parte, vorbim despre actuala destinație a clădirii, devenită, după restaurare, sediul primului Memorial al Victimelor Comunismului din lume, proiect realizat sub egida Consiliului Europei.

– Nicolae St. Noica

Cartea descrie cu rigoare și acuratețe transformarea clădirii mai mult decât centenare dintr-un depozit de sare și o ruină într-un monument cultural încărcat de semnificații istorice și de simboluri politice. Ceea ce aș putea adăuga eu acestei descrieri este răspunsul la întrebarea cum a devenit vechea închisoare austro-ungară o închisoare-simbol a represiunii comuniste din România și cum am ajuns eu, un scriitor român de azi, să propun în 1993 Consiliului Europei, din care România nu făcea încă parte, crearea unui memorial al victimelor comunismului. (...)

Această carte este, deci, o descriere nu doar a unei opere de arhitectură, ci și a unei opere de istorie, o istorie pe care am trăit-o împreună și din care ne străduim încă să ieșim.

– Ana Blandiana

Acest nou volum – proiect editorial pe cât de greu, pe-atât de necesar efortului recuperator al memoriei – este inedit, oarecum, în succesiunea lucrărilor profesorului Noica, prin deschiderea și dezvoltarea a două linii tematice, ambele construite cu grijă, astfel încât amplitudinea detaliilor să nu prejudicieze structura cărții și nici să îngreuneze sensul cuvintelor. Din contră, să-i potențeze sobru titlul, fără ca autorul să renunțe – așa cum ne-a obișnuit deja – la dezvoltarea capitolelor dedicate cu artă... artei matematice a construcțiilor; amănuntelor de arhitectură sau celor cu rol în identificarea destinației – instituționale sau private – a proiectelor. De data aceasta, construcția-obiect de studiu este o clădire care traversase deja un secol, cu un destin istoric propriu și, deopotrivă, sumbru: temniță. „O clădire încărcată cu toate sensurile evoluției istoriei europene” – comentează autorul. Și anume, din închisoare habsburgică la marginea imperiului, inaugurată cu fast la finalul secolului XIX ca „una din cele mai moderne și mai riguroase temnițe grele” – scriu istoricii – s-a convertit, după instalarea comunismului, în sinistra închisoare Sighet.  

– Academician Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naționale