Nori la orizont

Într-un moment de incertitudine, Hector Belascoarán Shayne ajunge la un punct de cotitură. Obosit de cazurile care l-au pus la încercare și de corupția care bântuie orașul, el se retrage pentru a-și găsi liniștea. Dar, când o tânără văduvă ajunge prinsă într-o rețea periculoasă, Hector este forțat să se întoarcă în miezul luptei pentru adevăr. Această investigație îl va duce pe un drum plin de capcane, iar pe măsură ce descoperă secretele din spatele unei crime, îşi dă seama că, uneori, cel mai mare dușman al său nu este criminalul, ci însăși realitatea pe care o investighează.

Nori la orizont este o poveste despre un om care trebuie să înfrunte nu doar răufăcătorii, ci și umbrele propriei sale conștiințe. Sfidând pericole mari și provocări neprevăzute, Hector va înțelege că, uneori, adevărul costă mai mult decât este dispus să plătească. O poveste despre curajul de a merge mai departe, chiar și atunci când lumea din jurul tău se prăbușește.

Recenzii:

„Un roman foarte bun despre a doua aventură a detectivului Belascoarán Shayne. Este o „În seria Belascoarán Shayne, Taibo vorbește despre politică și corupție, oferind cititorilor o imagine reală a vieții din Ciudad de México. Taibo este cunoscut pentru stilul său clar și onest. Seria Belascoarán Shayne a fost tradusă în mai multe limbi, a câștigat premii și a inspirat mulți scriitori să creeze povești care nu doar că sunt despre crime, dar vorbesc și despre problemele sociale și despre viața oamenilor din părțile mai sărace ale orașului, păstrând în același timp umorul caracteristic romanelor noir.”

„Ce roman! „Nori la orizont” descrie foarte bine corupția poliției din Mexic. Taibo II reușește să amestece acțiunea cu satira socială – am râs în hohote într-o parte, iar în următoarea pagină eram șocat de nedreptățile descrise. Belascoarán Shayne este un erou foarte uman, simți alături de el oboseala, furia și speranța.”

Fragment din carte
„Ce mai încolo și-ncoace, precis chiar Șobolanul se afla în spatele asasinării familiei Costa, ca să nu rămână fără bani, adunați indiscutabil fără efort, luați cu japca, prin escrocherie, afaceri necurate, favoruri și corupție, sânge fără îndoială. Conform codului mexican, banii erau ai Șobolanului, îi aparțineau, lui sau oricăruia dintre numeroșii lui angajați scufundați în haznaua puterii... Și atunci, de ce să se amestece? Să o protejeze pe Anita și să o scape de belea, să o îndepărteze de tărășenia asta, să pună distanță între ea și putregai... Pentru prima dată de mult timp, nu-l rodea curiozitatea, nu-l forța să meargă înainte. Nu exista nici doza de răzbunare în numele celor morți, al celor vii sau al imaginii ideale a acestei țări, așa cum existase de atâtea ori în alte situații. Cel mult dorința de a-i zdrobi pe cei trei violatori ai Anitei, simpli executanți ai voinței altora, pioni mizerabili ai unei mașinării mizerabile.

Putea să forțeze nota, să creeze probleme, să se implice în problemă ca să descopere fraude, afaceri necurate, bani cu nemiluita, iar pe drum să-și lase o bună bucată de piele ori toată pielea și oasele; să afle că, din vânător, devenise rapid o victimă arătată cu degetul. Asta își dorea? Știa că, la final, dacă va ajunge la final, se va lovi de un zid care va obstrucționa justiția. Va da peste un zid de situații create, compromisuri, birouri, forță, obiceiuri, complicități care se întindeau de la ultimul cotlon al mafiei până la cele mai înalte sfere ale puterii, țesute subtil de-a lungul timpului.”