O nimica toata

Când Hector Belascoarán Shayne crede că a înțeles esența crimelor și a corupției care bântuie orașul, realitatea îl contrazice brutal. În O nimica toată detectivul se confruntă cu noi cazuri, ce par inițial ușor de rezolvat, dar care se adâncesc rapid într-un labirint de trădări, mituri și conspirații. Că e vorba despre legendele Revoluției Mexicane, despre o simplă fată dispărută sau despre o conspirație sindicală care amenință să dezvăluie fețele ascunse ale puterii, fiecare caz devine o piesă esențială într-un puzzle din ce în ce mai complex.

Ceea ce începe ca o simplă anchetă devine o călătorie interioară pentru Hector, care-i va pune la încercare propriile principii și dorința de a face dreptate într-o lume care o refuză. Zile de luptă a fost doar începutul. În O nimica toată, Hector își dovedește adevărata forță interioară în fața unui sistem care nu se lasă înțeles de oricine. Este o poveste despre sacrificiu, despre cum fiecare adevăr scos la iveală creează un nou pericol, iar Hector este pe cale să înfrunte cele mai mari provocări din cariera sa.

Recenzii:

„Un roman foarte bun despre a doua aventură a detectivului Belascoarán Shayne. Este o poveste ușor de citit. Intriga este foarte bine făcută și se ține de realitatea vieții din Ciudad de México, care este destul de fascinantă.” – Lecturalia

„Romanele lui Taibo despre detectivul Hector Belascoarán Shayne sunt captivante. Toată povestea, inclusiv crimele și iubirea, este parte dintr-o mare glumă a vieții.” – David S.

Fragment din carte
„Ce meserie frumoasă! se gândi. Ce meserie frumoasă am! Iar apoi se rușină, gândindu-se la fata care nu dormea. Fata de șaptesprezece ani care, cine știe de ce, urma să moară.

Căscă. Ce urmează acum? Să se scufunde în celelalte două lumi. Diferite. Complet diferite. În romanele polițiste, toate se leagă. Dar ce mama naibii legătură să aibă o adolescentă disperată cu o cerere din partea Camerei de Industrie din Santa Clara și fantoma lui don Emiliano Zapata?

— Dumitale îți place fotbalul? întrebă colegul.

— Nu. De ce?

— Așa, mi-a venit din senin.

Era o combinație de plângeri depuse la Parchet, rapoarte ale poliției și decupaje din ziare. La final, șapte pagini de declarații și mărturii semnate, toate pe alt tip de hârtie și dactilografiate diferit. Precis mărturii solicitate celor interesați de avocatul însuși, pentru că erau semnate și nu erau adresate nimănui. Împreună, spuneau povestea unui asasinat.

Cum fac detectivii să schimbe subiectul? Doar dau pagina?”